D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D55
D_55
Oamenii ai creat si s-au folosit de harti ca o unealta esentiala care ii ajuta sa defineasca, sa isi explice si sa navigheze prin lume.
Harta are o istorie frumoasa si interesanta iar in ultimi ani o evolutie fascinanta.
Una dintre calitatile harii era reprezentarea abstracta a lumii, folosindu-se de simboluri, pictograme, conventii universal intelese.
In plin razboi rece este publicata prima fotografie a pamantului “The Blue Marble”, iar in anii ’90 apar primele atlase digitale, o fotografie compusa din multe alte imagini din satelit.
In 2012 NASA publica “Black Marble”.
Poate ca nu este ciudat ca America, continentul care a generat cea mai mare “valva” in domeniul hartilor sa fie si cel care sa fi dat lumii aceste imagini si cel unde are sediu Google compania cu ariva cea mai usor de rasfoit.
Google street view este harta care renunta la pictograme inlocuindu-le cu o imagine fotografica.
Un rezultat apolitic in mare parte, sigur ritmul dezvoltarii in diverse regiuni e influentat de contextul politic si economic.
Ceea ce m-a fascinat isna a fost ca in aceasta panorama nesfarsita (pe de o parte este in continua expansiune si pe de alta se adauga straturi de imagini “reimprospatate”) apare posibilitatea actului/gestului fotografic, in special acea parte din fotografie care presupune decizia de a exclude informatie vizuala din cadru. Asta m-a facut sa ma gandesc la lucrarile lui Richard Prince sau cele ale Sherrie Levine, fie ca punere in discutie a unei arhive fotografice comisionata de stat, fie incazul lui Richard Prince care pune problema autorului in cazul imaginii publicitare, imagine care apartine si serveste unei companii.
In timplul lucrurui in GSV, am fost surprins de puteare privirii desi ale unor fete blurate. Unele priviri au o putere aparte care depaseste aceea a uimirii in fata unui obiect ciudat aflat pe masina Google. E evident ca traim intr-o lume constienta de puterea imaginii, de felul in care poate fi folosita sau exploatata, de un consum mai mult sau mai putin clar dar cu siguranta constient al acesteia.
Nu presupun ca in acele priviri care trec prin blur sunt incarcate de constiinta de sine si de folisirea imaginii intr-un fel foarte precis ci mai degraba de un dubiu fata de cum va fi folosita si care sunt iterelese celui care in cele din urma o va detine - Lipsa acordului exprimat direct, acord care da tocmai aceasta siguranta a locului si scopului folosirii.
O alata curiozitate in GSW este “clipa decisive” bresoniana care exista/traieste permanent. Sigur ca deja este extra discutat factul ca la Bresson era defapt vorba de “selectia decisiva” mai mult decat orice, insa imaginea era aleasa daca continea “clipa decisiva”, foarte pertinenta in discutia fotografiei de strada.
Harta are o istorie frumoasa si interesanta iar in ultimi ani o evolutie fascinanta.
Una dintre calitatile harii era reprezentarea abstracta a lumii, folosindu-se de simboluri, pictograme, conventii universal intelese.
In plin razboi rece este publicata prima fotografie a pamantului “The Blue Marble”, iar in anii ’90 apar primele atlase digitale, o fotografie compusa din multe alte imagini din satelit.
In 2012 NASA publica “Black Marble”.
Poate ca nu este ciudat ca America, continentul care a generat cea mai mare “valva” in domeniul hartilor sa fie si cel care sa fi dat lumii aceste imagini si cel unde are sediu Google compania cu ariva cea mai usor de rasfoit.
Google street view este harta care renunta la pictograme inlocuindu-le cu o imagine fotografica.
Un rezultat apolitic in mare parte, sigur ritmul dezvoltarii in diverse regiuni e influentat de contextul politic si economic.
Ceea ce m-a fascinat isna a fost ca in aceasta panorama nesfarsita (pe de o parte este in continua expansiune si pe de alta se adauga straturi de imagini “reimprospatate”) apare posibilitatea actului/gestului fotografic, in special acea parte din fotografie care presupune decizia de a exclude informatie vizuala din cadru. Asta m-a facut sa ma gandesc la lucrarile lui Richard Prince sau cele ale Sherrie Levine, fie ca punere in discutie a unei arhive fotografice comisionata de stat, fie incazul lui Richard Prince care pune problema autorului in cazul imaginii publicitare, imagine care apartine si serveste unei companii.
In timplul lucrurui in GSV, am fost surprins de puteare privirii desi ale unor fete blurate. Unele priviri au o putere aparte care depaseste aceea a uimirii in fata unui obiect ciudat aflat pe masina Google. E evident ca traim intr-o lume constienta de puterea imaginii, de felul in care poate fi folosita sau exploatata, de un consum mai mult sau mai putin clar dar cu siguranta constient al acesteia.
Nu presupun ca in acele priviri care trec prin blur sunt incarcate de constiinta de sine si de folisirea imaginii intr-un fel foarte precis ci mai degraba de un dubiu fata de cum va fi folosita si care sunt iterelese celui care in cele din urma o va detine - Lipsa acordului exprimat direct, acord care da tocmai aceasta siguranta a locului si scopului folosirii.
O alata curiozitate in GSW este “clipa decisive” bresoniana care exista/traieste permanent. Sigur ca deja este extra discutat factul ca la Bresson era defapt vorba de “selectia decisiva” mai mult decat orice, insa imaginea era aleasa daca continea “clipa decisiva”, foarte pertinenta in discutia fotografiei de strada.
Aspectul politic, politico-economic, dat de locatia geografica a imaginilor: orase, sate din bucata romana a Dunarii, este unul intrinsec, inevitabil insa nu omniprezent in fiecare imagine care compune lucrarea.